Femeie și mamă

Dacă tu ești bine și ceilalți vor fi bine

,,Iubirea unei mame este diferita. E o iubire unica – supravietuieşte tuturor încercărilor şi necazurilor. O iubire care e fundamentul oricărei alte iubirii” Helen Huxley

Voi ce credeţi de iubirea unei mame? Cum aţi simţit iubirea mamei voastre când eraţi fetiţe şi acum femei? Cum credeţi că simte copilul vostru că îl iubiţi? Cum îi arătaţi?

Iubirea unei mame e cuprinzătoare,e tandră, îţi dă aripi, îţi dă putere când simţi că nu mai poţi, găseşti încurajare pentru visele tale,unele mai imposibil de atins, dar şi mustrare atunci când treci de anumite limite şi pentru fiecare dintre noi ar fi preferabil să însemne ,,ACASĂ”.

Iubirea mamei mele a fost special concepută pentru mine şi nu puteam să ,,primesc “ o altfel de mamă. În copilăria mea dar şi adolescenţa , mama mi-a fost alături cu empatie, înţelegere, căldură şi iubire necondiţionaţă de faptele mele, de vorbele ce i le adresam dar de notele pe care le luam. Chiar şi în zile în care era foarte obosită, mă ruga să îi acord câteva clipe de linişte şi apoi era toată a mea. Nu voi uita niciodată cum draga de ea a învăţat cunoştiinţe de pictură pentru a îmi realiza ,,temele” la desen( în liceu am avut un profesor de desen ce ne credea pe toţi mici Picasso şi ne învăţase câteva noţiuni de bază, cum ar fi perspectiva şi cum poate fi utilizată în cazul unui peisaj sau portret, dar şi cum putem combina diferite tonuri ale unei culori), iar mămica mea a ,,învăţat o dată cu mine( Notele mele la desen sunt de fapt ale ei). Mi-a fost prietenă şi mi-a făcut destăinuri legate de viaţa pentru a le considera învăţăminte şi aşa cum spunea chiar ea să fiu mai ,,desteaptă” decât ea.

Nu voi uita nicioadată gustul supelor făcute de ea pentru mine când eram răcită sau cum venea cu câte ceva acasa pentru mine, şi asta şi când eram adult.

Cum am simţit iubirea ei de când sunt mama? Am simţit aceeaşi susţinere şi dragoste necondiţionată din perioadă când eram mică, grijă să îmi fie bine şi mult mult răsfăţ. Nu exista zi în perioada sarcinii să nu ne invite pe la ea să mă răsfeţe cu ceva bun.Nu voi uita fericirea din ochii ei când i-a ,,văzut” năsucul nepoţelului ei la ecograf şi cum radia când le telefona tuturor că l-a văzut pe micuţ. A fost alături de mine la multe ecografii, mi-a făcut poftele şi a încercat să nu duc lipsă de nimic. Nu voi uita dimineaţa în care s-a născut băiatul meu: pe drum spre spital, am sunat-o dar nu mi-a răspuns,ca mai apoi să mă apeleze ea.I-am spus că voi naşte, iar ea a fost atât de haioasă şi de scumpă şi mi-a spus: ,, Clopoţel ( asta e porecla mea), aseară am făcut duş şi am uitat telefonul în baie. Când m-am dus acum la baie, am văzut o lumină verde ciudată în baie şi m-am speriat”. Prima porecla a băieţelului meu a fost ,, Extraterestru” şi are legătură cu lumina verde văzută de bunica lui în aceea dimineaţă răcoroasă de septembrie.

Iubirea mamei mele am simţit-o la prima băiţă a minunii mele, cât de mic era şi cum îl spăla în chiuvetă, cu câtă dragoste l-a ţinut în braţe la botez, cum se bucură de câteva ori vine la ea şi îi spune ,,Nonna”( înseamnă bunică în limba italiană), dar şi în grija ca eu să mă hrănesc cum trebuie în perioada alăptării,cum venea ea cu toate bunătăţile. În inima ei,acum pe lângă minunea ei,este şi minunea lui ,, Clopoţel”.

Cum simte copilul meu că îl iubesc? Greu de răspuns, dar scriu ceea ce simt. Îi ofer braţele mele de câte ori are nevoie, ne jucăm şi intru şi eu în lumea lui plină de necunoscute, de temeri dar şi de plăcerea prezentului. În fiecare zi avem momentele noastre în care ne povestim unul altuia cum ne-a fost ziua, ce ne-a bucurat şi de ce, ce ne-a deranjat sau supărat, dar ne şi gâdilăm, ne luăm la întrecere cine e primul, colorăm împreună, ne jucăm cu căţei şi învăţăm că fiecare fiinţă are nevoile sale de spaţiu,de hrană dar şi de iubire. Simt că cea mai potrivită modalitate de a-i arăta copilului meu că îl iubesc este să îi arăt dragostea mea şi când face boroboaţe şi să îl iau in braţe. Copiii noştri au nevoie de noi ,,aici şi acum” şi de a-i iubi şi în zilele lor mai gri. După ce face o boroboaţa, mă doare când mă întreabă: ,, Mami, mă mai iubeşti?.

Voi cum aţi vrea să fiţi iubite de copii voştri, de cei dragi? Oferiţi ceea ce doriţi să primiţi şi nu uitaţi că şi cei mici au zilele lor bune,dar şi mai puţin bune, nu sunt roboţei şi au atâtea dileme, temeri şi începutul Universului pentru ei suntem noi. Să îi facem să se simtă mereu ,,ACASĂ”, înteleşi şi acceptaţi cu toate boroboaţele ce le fac. De asemenea, prin fiecare boroboață ei ne arată ceva despre noi, despre ei, despre nevoile lor prezente ce am uitat să le ,,vedem” cu inima.Nu militez să nu existe consecinţe ale boroboaţelor,dar ei să simtă că sunt iubiţi şi când greşesc.

You Might Also Like

,,Mama – cel mai liniştitor cuvânt din lume” Helen Exley

,,Mamele sunt de toate felurile. Calme, timide, furioase, puternice. Deștepte, ciudate, imprevizibile. Minunate.Splendide” Helen Exley

MAMELOR, SUNTEȚI MINUNATE!

Răspunde la comentariu