Femeie și mamă

Dacă tu ești bine și ceilalți vor fi bine

,,Mamele sunt de toate felurile. Calme, timide, furioase, puternice. Deștepte, ciudate, imprevizibile. Minunate.Splendide” Helen Exley

Dragilor,dacă cineva vă întreabă cum v-ați caracteriza mama ce i-ați răspunde? Cum era ea față de voi când făceați vreo boroboață în copilărie, luați o notă mică sau încălcați vreo regulă? Cum era față de voi când ați crescut și ați trecut prin etapa bulversantă a adolescenței? Cum e acum cu voi de când sunteți femei și mame? Cum se comporta față de ceilalți, în familie și în societate?

Voi, dacă v-ar întreba un cunoscut cum vă caracterizați ce i-ați răspunde? Cum sunteți acasă, cu soțul, cu copilul/copii sau în societate? ( prieteni, serviciu, cu prietenele)?

Mama mea este o persoană inteligentă ( vai, mă simt de parcă aș scrie o compunere pentru școală, mai tineți minte?), rezervată, foarte elegantă și distinsă, un suflet minunat( genul de persoană de pus la rană, cum se spune), cu o privire caldă, iubitoare de artă și frumos, cu o cultură generală vastă, luptătoare și care a crezut mereu în mine( Să vă spun un secret, dar rămâne între noi: face cel mai bun chec din lume, nu mă spuneți, da?!), m-a delectat cu multe cărți ce mi-au marcat copilaria, cum ar fi ,,Alice în Țara minunilor” și mi-a oferit zilele și nopțile ei. Este un om politicos și amabil, își aduce aminte de ziua de naștere a fiecărui apropiat/membru al familiei extinse, are o vorbă bună și încearcă să găsească un motiv pentru comportamentul nepotrivit al unei persoane. Ea a fost cea ce mi-a luat mereu apărarea în fața tatei, a suferit alături de mine, a trăit decepția primei mele iubirii și când eram tristă că nu am și eu ,,boyfriend” mi-a cumpărat plastilină că să ,,construiesc” unul.

În copilărie a încercat să-mi explice fiecare lucru, fiecare fenomen al naturii, rolul nostru în funcție de vârsta, loc și statut în societate . Nu a fost o mamă care sa îmi impună punctul său de vedere și a încercat mereu să îmi explice pe întelesul meu motivul/motivele ce stau la baza unei decizii sau reguli. Chiar dacă uneori deciziile/regulile sale nu mi-au fost pe plac sau m-au făcut să plâng, peste ani am reflectat decizia sa și i-am dat dreptate( sau măcar pe jumătate).

Să vă povestesc o mică istorioara ce reflectă cele expuse mai sus: Aveam nouă ani și îmi doream foarte mult un cățelus. Noi am locuit la bloc și la scara 1 a blocului nostru locuia un vecin ce avea o cățelușă rasa cocker spaniel, culoarea neagră. Am fost cu o vecină să văd puiuți ce erau și negri și aurii și m-am îndrăgostit de unul dintrei ei. La acel moment, părinți mei au decis ca toți bani din alocație să fie ai mei și astfel eu am strâns bănuți ca să îmi îndeplinesc dorința. Și acum revăd momentul când am venit cu el acasă, era așa frumușel și urma să fie el meu, vai câte planuri îmi făcuseem. Știam că mama mea e bună și nu imi imaginam un alt final. Deși am putut observa pe chipul ei că și-ar dori să îmi îndeplinească dorința, mi-a spus că deocamdată nu își poate asuma responsabilitatea unui câine, iar eu nu sunt pregătită pentru un câine. Am plâns foarte mult în aceea seară și am foarte supărată și dezamăgită, dar peste ani am înțeles-o. Mama mea a apreciat perseverența mea si a ales să îmi dăruiască un suflețel, dar o pisică. Aceasta necesita grijă dar nu atât de mult asemenea unui câine. Astfel am primit-o pe Alice, ce mi-a fost alături în toate examenele școlare și ale vieții și m-a părăsit cu două săptămâni înainte de nuntă.

Mama a fost alături de mine în fiecare moment cheie al vieții mele, mi-a asigurat toate condițiile ca eu să termin liceul, să fiu foarte pregătită pentru facultatea aleasă și nu voi uita toată viața momentul când am auzit-o plângând de fericire la telefon. Mi-a suportat ,, toanele” mele de adolescență, a încercat să îmi fie cea mai buna prietenă și să mă simt mereu răsfațată în brațele ei. A avut încredere în alegerile mele privind băieții, mi-a oferit spațiu și a fost deopotrivă fericită și tristă pentru mine. Nu voi uita momentul când am terminat facultatea cu nota maximă și îi curgeau lacrimile.Am spus-o și o scriu și aici, sunt ceea ce sunt în mare parte ei, a știut pe ce ,,butoane” să apese ca să devin un om politicos, manierat, cu cultura generală,ambițios și perseverent.

În momentul important ca femeie, mi-a fost alături, am mers împreună să alegem rochia de mireasă și în ziua cea marea ea a fost cea care mi-a pus voalul și de atunci ea are un băiat mare, soțul meu. De câte ori am mers la ei în vizită, ea îl răsfață și își dorește să simtă și el aceeași dragoste pe care eu am simțit-o și o simt.

Acum a rămas cea mai bună prietenă, m-a sprijinit și mă sprijină ca mama, cu ea l-aș lasa oricând pe băiețelul meu, are răbdare uneori mai multă decât mine cu el, mi-a oferit sfaturi când nu eram prea sigură de abilitățile mele de mamă cu Sebi. În fiecare dimineață și seara ne auzim și dacă se întâmplă să nu pot să o sun îi trimit un mesaj, vreau să știe că sunt bine.

În momentul devenirii mele ca mamă, m-a sprijinit, i-a facut primele băițe lui Sebi în chiuvetă, venea încărcată cu bunătațuri ca ,,fetița ei” să fie hrănită cum trebuie și să nu ducă lipsă de nimic, i-a fost alături când eu am fost plecată și uneori îl răsfață cam mult pe fiul meu, dar asa sunt bunici,nu?:).

Desigur că nu totul e roz și că de multe ori când aflam că mama venea în vizită trebuia să mă dau peste cap și să fie totul luna.Să vă spun de ce.Mama e genul de om care să își oferă mereu ajutorul și vrea mereu să mă ajute iar eu vreau să îi arat că mă descurc și că vreau doar să se relaxeze la mine și nu să se apuce să facă ordine. Au fost situații când nu a reușit să ducă la bun sfârșit ce își dorea și era tare necajită.
Și, acum urmează ceva nou și un secret: cele mai frumoase pulovere ea mi le-a creat și acum răsfățat este și Sebi. Te simți special și tare tare iubit în creațiile ei.
Eu, ca mama, e tare greu să spun despre mine și mai ales când ai o mama ca a mea. De când am devenit mamă, am tot încercat să fiu ca mama mea, răbdătoare, iubitoare, cu vorbă bună și nu tăioasă. Ca mamă, pot spune că uneori sunt dură, alteori sunt bună și uit că cea mai importantă persoană pentru băiețelul meu sunt eu. Am avut și am multe momente când i-am respins emoțiile, când nu l-am observat și nu am încercat să intru în lumea lui atât de frumoasă. Am avut multe semne de întrebare și încă am, dar am realizat că dacă încep să îi explic despre mine, emoțiile mele, ce simt în anumite momente. Ca orice mamă, am avut momente în care nu mă simțeam bine și el nu mă înțelegea, dar de un timp am început să îi explic și dragul de el mă ia in brațe sau se duce să se joace. După ce anumite butoane au fost apăsate și am rezolvat anumite temeri ale mele, mă cobor în lumea copilului meu și ador să ne jucăm cu mașinile super turbo și care merg cu viteză maximă( pe covorașul din camera lui nu sunt radare), să îi dăruiesc o jucărie dorită, să desenăm, să învățăm despre lume, animale, numere, cifre, să găsim o anumită literă și cel mai frumos e seara- povestea de noapte bună asezonată cu mulți mulți pupici și îmbrățișări.

În relația cu ceilalți, încerc să aduc o bucurie ( fie că e vorba de un mesaj, de oferirea unei flori, de o invitație la un ceai) și să ajut cu ce pot și cum pot și o fac din toată inima. Cred că sunt politicoasă, că nu judec prea mult, că respect opiniile celorlalți și că toți cei ce vin la noi mă consideră o companie plăcută.

De când am zis,, Da”, am încercat să îi fiu sprijin soțului meu, am realizat acele activități ce le puteam face și singură, ne-am împărțit mereu responsabilitățile și el să simtă că vine,, ACASĂ”. Am trecut prin multe în acești 10 ani, am crescut amândoi, am învățat să fim întâi părinți de căței și apoi părinți omulețului nostru. Avem amândoi zile bune și mai puțin bune, avem temerile, anxietățile noastre, momentele noastre de furie și încerc să îl înțeleg și să îi fiu cel mai bun sprijin.

Dragile mele, nu uitați să vă iubiți așa cum sunteți, cu bune și rele, cu momente de bucurie, revoltă, tristețe. Sunteți minunate așa cum sunteți, înalte sau scunde, slabe sau plinuțe, cu părul prea drept sau prea creț, cu cearcăne, calme sau furioase, timide sau îndrăznețe, slabe sau puternice. SUNTEȚI VOI!!! Copilul vostru, soțul vostru vă iubesc pentru tot totul acesta, pentru că sunteți unice și au știut ce au ales.

You Might Also Like

,,Mama – cel mai liniştitor cuvânt din lume” Helen Exley

MAMELOR, SUNTEȚI MINUNATE!

,,Iubirea unei mame este diferita. E o iubire unica – supravietuieşte tuturor încercărilor şi necazurilor. O iubire care e fundamentul oricărei alte iubirii” Helen Huxley

Răspunde la comentariu