Mamelor de prematuri

de ADRIANA IONITA

 Când pruncul de lumină la tine se grăbește,

 Când lumea toată piere

și-ntr-un trup mic renaște,

O viață de miracol înveți a recunoaște

Și simți cum Dumnezeu din cer te ocrotește.

Căci prematuritatea-i o sumă de victorii,

Pe care cu iubire, speranță și răbdare

Le celebrezi smerită, privind cu încântare

Cum suflețelul drag ți-alungă din chip norii.

Ești recunoscătoare pentru o nouă clipă,

O nouă întâlnire cu puiul tău cel dulce,

Un luptător viteaz, ce liniște-ți aduce

Și valuri de putere, ce-n tine se-nfiripă.

Când acul de cântar arat-un pic mai mult,

Când copilașul trece de-o nouă provocare,

Trăiești cu bucurie, ești recunoscătoare

Că te-a ales să-l sprijini în drumul pe pământ.

Cu pași mărunți, alături, porniți încet spre casă,

Uniți în trup și suflet străbateți drumul nou,

Ești mândră și uimită de bebelușul tău,

Te simți îndrăgostită și cea mai norocoasă.